Locuitorii unui pitoresc sat din Slovacia inclus în patrimoniul mondial UNESCO spun că succesul turistic le-a transformat viața într-un coșmar. Vizitatorii le fotografiază casele, intră pe proprietăți private și, uneori, chiar și în locuințe.
Potrivit publicației Daily Sabah, unii dintre localnici cer retragerea statutului UNESCO, considerând că liniștea și intimitatea lor au fost sacrificate în favoarea turismului.
În fața unei case tradiționale din lemn din satul slovac Vlkolínec, vizitatorii sunt întâmpinați de mai multe avertismente: „Proprietate privată. Accesul interzis” și „Fotografiatul interzis”.
Anton Sabucha, în vârstă de 68 de ani și cel mai vârstnic locuitor al satului, spune că a fost nevoit să monteze aceste panouri după ce turiștii au început să intre pe proprietatea sa, să facă fotografii și să privească prin curte în fiecare zi.
„Suntem într-o grădină zoologică sau ce?”, întreabă revoltat pensionarul.
El susține că atât el, cât și ceilalți localnici, au ajuns să se simtă ca niște figuranți într-un decor de film și afirmă că și-ar dori chiar retragerea statutului de patrimoniu UNESCO.
În prezent, doar 17 persoane mai locuiesc permanent în Vlkolínec, un sat format din aproximativ 45 de case tradiționale din lemn, dar care primește anual în jur de 100.000 de turiști.
Vlkolínec a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO în 1993, fiind unul dintre cele mai bine conservate sate tradiționale din Europa Centrală.
Vizitatorii vin să admire casele din lemn vopsite în alb, galben sau maro, biserica, clopotnița și vechiul hambar, dar și să participe la demonstrații de meșteșuguri tradiționale, festivaluri ale recoltei sau reconstituiri ale nunților de altădată.
Totuși, Anton Sabucha susține că unele dintre aceste tradiții nu au făcut niciodată parte din viața autentică a satului, iar altele au dispărut de mult.
„Le arată ceva care nu mai există”, spune el.
Jan Ondrik, președintele asociației civice din Vlkolínec, afirmă că problema principală este lipsa infrastructurii. Satul nu dispune de suficiente drumuri de acces, locuri de parcare sau toalete publice pentru numărul mare de turiști.
„Unii ajung să își facă nevoile chiar în grădinile oamenilor”, spune acesta, adăugând că nu este neobișnuit ca vizitatorii să intre din greșeală chiar în casele localnicilor.
Reprezentanții orașului Ružomberok, care administrează situl, resping însă ideea retragerii statutului UNESCO.
Miroslav Parobek, directorul departamentului pentru cultură și turism, insistă că Vlkolínec nu este un muzeu în aer liber.
„Este un sat viu”, afirmă acesta.
Autoritățile susțin că încearcă să răspundă nemulțumirilor localnicilor și acordă fiecărei gospodării o compensație anuală de 400 de euro pentru disconfortul provocat de turism.
În plus, municipalitatea caută finanțare internațională pentru restaurarea bisericii și a altor clădiri istorice, amenajarea unor toalete suplimentare și construirea unei parcări la intrarea în sat.
Cu toate acestea, nemulțumirile persistă. Peter Gries, un alt locuitor al satului, spune că și-ar dori, la rândul său, ca Vlkolínec să fie eliminat de pe lista UNESCO.
„Viața aici a ajuns ca într-o canalizare”, afirmă pensionarul.
Chiar și unii turiști consideră că numărul vizitatorilor este prea mare.
„Mi-ar fi greu dacă oameni necunoscuți s-ar plimba permanent prin casa și grădina mea”, spune Kristina Ziahlhofstetter, o turistă în vârstă de 52 de ani din Germania.
CITEȘTE ȘI: